Horia, felicitări pentru victorie, spune-ne despre meciul de astăzi. Ce s-a întâmplat? Cum a spus și Jules, a fost un meci greu, un meci dificil pentru noi. Inglot este un jucător care servește foarte puternic și Florin, un jucător care returnează foarte bine și joacă bine din spatele terenului. Se completează bine. N-am mai jucat împotriva lor, a fost ceva nou. N-am mai jucat în formula asta, pentru că eu cu Florin, ne cunoaștem foarte bine. Și eu îi știu jocul, și el îl cunoaște pe al meu. Am jucat mult împreună, am fost parteneri. Suntem și prieteni și a fost un pic dificil să jucăm unul împotriva celuilalt. Mi-aș fi dorit să fim pe părți diferite ale tabloului și să nu ne eliminăm unul pe celălalt. Să avem șansa să ne întâlnim în finală, poate. Dar astăzi a trebuit să servim bine. Condițiile au fost puțin câne la începutul meciului: vântul afecta aruncarea mingii la serviciu și era puțin incomod. Pentru noi a fost foarte important să ne ținem game-urile pe serviciu. Știam că o să avem niște oportunități pe serviciul lor, atâta timp cât ne concentrăm și ne ținem noi serviciul. Am reușit un break în primul set, pe serviciul lui Florin. În setul doi, cred că ei au avut mai multe șanse de break decât noi, am reușit să le salvăm, iar în tie-break, diferența s-a făcut la două puncte. Atât. Un pic de noroc, la 5-3 am avut un reflex, acolo, la fileu, când traiectoria s-a schimbat și am reușit să câștigăm punctul acela. Florin a ratat un rever de puțin și am câștigat noi. Dar a fost un meci dificil. I-am simțit că joacă bine împreună, că sunt în formă, i-au bătut pe Bryans în turul trecut – și au făcut-o destul de categoric din ce am văzut. Ne-au făcut viața grea astăzi, au fost o echipă dificilă.
Ai menționat de frații Bryan, pentru că Florin și Dominic i-au eliminat în turul precedent, spune-mi ce ai simțit pentru o asemenea performanță. Pentru Florin, în primul rând, și apoi, au eliminat liderii mondiali, un adversar de temut, pe care nu și-I dorește nimeni. Da… după ce am terminat noi meciul pe Hisense – am câștigat înainte să joace ei – și la interviul de pe teren, cel care ne punea întrebări, ne-a felicitat și ne-a zis că o să jucăm cu „Bryans” în turul următor… Ei încă nu jucaseră cu Florin. A zis „cel mai probabil, o să jucați cu Bryans în turul următor, ce părere ai?”. Și le-am zis „nu fiți așa siguri, că Florin cu Dom joacă bine, sunt în formă și sunt o echipă periculoasă”. Știam că le pot pune probleme fraților și i-au bătut, chiar în două seturi. Asta înseamnă mult, îți dă încredere mare o asemenea victorie, mai ales într-un Mare Șlem, unde știi că toți își doresc foarte mult să câștige. Iar frații Bryan, mai mult ca oricine, își doresc să câștige în turnee de Grand Slam. Să îi învingi în turul trei, cum au făcut-o ei, este un rezultat mare, ar trebui să se bucure de această victorie și să creadă că pot continua la nivelul ăsta și în viitor.
„Cu Jules mă înțeleg foarte bine și în afara terenului, comunicăm foarte bine, ne putem spune orice. În celelalte parteneriate nu am simțit lucrul acesta”
Bun, acum să ne întoarcem la tine, care ești în semifinale. Anul trecut, te întrebam de noul partener. Spuneai „cred în noul parteneriat”. Spune-mi, cum au evoluat lucrurile de atunci? Anul trecut am pierdut aici în turul doi, împotriva unei echipe-surpriză Bhambri cu Venus (n.r. – indianul Yuki Bhambri – locul 291 ATP la dublu, la startul Australian Open 2014 și neo-zeelandezul Michael Venus – locul 127 ATP la dublu). Ne-a luat câteva luni să ne punem jocul la punct. Amândoi eram jucători cu experiență, jucători de top în proba de dublu, dar ne-a luat ceva timp să ne sincronizăm, să ne dăm exact seama de strategia care ne place fiecăruia. La început, poate încercam să facem niște lucruri cu care nu eram confortabili. Pot spune că am lucrat mult de atunci, am jucat și multe turnee, pentru că simțeam că avem nevoie să compensăm faptul că avem un parteneriat nou, simțeam nevoia să jucăm mult împreună. De-abia după Wimbledon am început să ne simțim ca o echipă foarte sudată. Până atunci jucam, dar încă învățam unul despre celălalt, ce ne place să facem pe teren și sunt multe lucruri pe care a trebuit să le punem la punct, inclusiv cum ne place să ne încălzim pentru meciuri. Este diferit cum mă încălzesc pentru meciuri cu Juls, de cum mă încălzeam cu Max. Diferă și timpul încălzirii, înaintea meciului, și procedeul de antrenament.
Deci este o potrivire mai bună cu Juls decât cu ceilalți? Da. Cu Jules mă înțeleg foarte bine și în afara terenului, comunicăm foarte bine, ne putem spune orice. În celelalte parteneriate nu am simțit lucrul acesta. Cu Jules mă simt foarte apropiat, mai ales în momentele acestea dificile, în momentele importante, iar la dublu sunt multe astfel de momente. La dublu, diferența este foarte mică: favoriții 14 pot să-i bată pe favoriții 1, unii care nu sunt favoriți pot veni să te bată pe tine. Diferența se face la câteva mingi de break, câteva șanse – și în momentele alea importante, dacă nu ești acolo, același cu partenerul și nu simți susținerea aia, că lupți pe un front comun, nu-i ușor.
Chiar voiam să te întreb, dar am văzut că tu ai adus vorba – am văzut în timpul meciului că el își ridică așa, dintr-o dată, spiritul, se vede din cum merge, cum aleargă, cum gesticulează, cum vorbește. Poți să confirmi, este un om care îți ridică spiritul exact atunci când ai nevoie? Da, joacă cu multă energie și îmi place să joc cu atitudinea asta. Câteodată, chiar nu o face suficient și o reprimă, o ține în el. Dar cel mai bine joacă și cred că avem cea mai bună energie, când este foarte activ, când devine vocal și strigă. Îmi place să joc cu energia asta. Eu sunt mai diferit, mai calm, mai tăcut, dar și eu mă ridic odată cu el și avem un echilibru bun pe teren. Dacă am fi amândoi la fel, poate n-ar ieși la fel de bine. Zic că avem un echilibru bun pe teren și reușim să păstrăm o energie bună, pozitivă, pe tot parcursul meciului, indiferent de scor.
„Momentan suntem doar noi doi, nu avem antrenor, nu avem pe cineva pe care să sunăm să ne dea sfaturi. Suntem doar noi doi și ne descurcăm bine, dar mi-ar plăcea să găsim un antrenor pe viitor”
Vă dă cineva sfaturi, aveți un antrenor? Cum decurge pregătirea unui meci – vă ajută cineva cu strategia, sau doar voi doi? Nu, în momentul ăsta nu avem un antrenor, suntem doar noi doi. Urmărim multe meciuri de dublu, ne urmărim adversarii. Sunt câteva echipe noi, care s-au format anul ăsta, și chiar dacă, de exemplu, îi știm individual pe Bopanna și Nestor, pentru că nu i-am văzut jucând împreună, mergeam la meciurile lor de la Brisbane, acum două turnee. Urmăream meciurile lor, urmăream meciurile celorlați, ale lui Zimonjic cu Qureshi, ale lui Lindstedt cu Matkowski – sunt echipe noi și asta ne place să facem. Urmărim meciurile astea, iar strategia pentru meci, planul, ni-l facem noi singuri. Vorbim mult despre asta, este important să ne facem jocul nostru și să ne facem o strategie cu care să ne simțim noi bine în primul rând, nu să jucăm altceva decât știm. Este bine să ne cunoaștem tot timpul adversarul, atunci când facem planul de joc, ca să putem ține cont și de slăbiciuni și de puncte forte. Momentan suntem doar noi doi, nu avem antrenor, nu avem pe cineva pe care să sunăm să ne dea sfaturi. Suntem doar noi doi și ne descurcăm bine, dar mi-ar plăcea să găsim un antrenor pe viitor, care să ne mai dea puțin din experiența asta de nivel de Grand Slam – semifinale, finală – să câștigăm. Poate un antrenor care a fost deja în situațiile astea, care a câștigat Grand Slam-uri și care ne poate da niște informații noi, pe care nu le-am auzit din altă parte.
Înțeleg. Ultima întrebare: întotdeauna, meciul cel mai greu este meciul următor. Spune-ne, în câteva vorbe, despre meciul următor… Noi tratăm fiecare meci foarte serios, indiferent cu cine jucăm. Meciul următor este diferit față de orice meci pe care l-am jucat turneul ăsta. Fognini cu Bolelli sunt doi jucători care joacă foarte bine la simplu, deci au loviturile bune din spatele terenului, returul foarte bun. Au jucat multe turnee împreună, au jucat Slam-uri împreună, au mai făcut semifinale de Grand Slam împreună, deci nu sunt străini de situațiile astea. Eu n-am mai jucat de mult timp împotriva lor, cred că de vreo patru ani, dar este genul acela de meci în care noi trebuie să ne valorificăm serviciul și jocul la fileu, ca să avem acea siguranță că ne ținem serviciul, pentru că anticipez că vom obține oportunități să facem break. Dar este important în primul rând să ne facem noi serviciul și să ne luptăm, să credem în șansa noastră. Deja suntem într-o semifinală de Grand Slam. Am mai fost în situațiile astea, nu mai ține atât de mult de tenis, cât de a crede în tine, în mental, în deciziile bune și forma fizică – să te recuperezi și să fii fit pentru meci.
Mulțumim mult, Horia și mult succes în semifinale și mai departe! Mulțumesc, să fie!
Corespondență de la MIHAI VASILIU (Melbourne)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER